VIAŢA ŞI OPERA LUI KULCSÁR BÉLA

• S-a născut la Tg.Mureş la 2 februari 1929. Multă vreme este cunoscut sub numele de Kulcsár “junior”, căci tatăl său, tâmplar de profesie, expune şi el cu succes sculpturi de lemn. Obţine diploma la Facultatea de sculptură a Academiei de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj în anul 1955.
• Stilul artistic din România anilor ‘50 – la fel ca şi în celelalte aşa-numite ţări “socialiste” – a fost realismul socialist importat din Uniunea Sovietică. Deşi această viziune de minuţiozitate academică îşi pune amprenta şi asupra unor lucrări ale lui Béla Kulcsár, încă în prima sa perioadă de creaţie (1955-1967) descoperim cele mai bune calităţi ale sale: remarcabilul său simţ de caracter, capabil să dea viaţă personalităţii modelelor (în portretele sale), tratarea proaspătă şi vie a formei şi o sensibilitate aparte pentru problemele plasticii în apaţiu. Cele mai importante opere ale acestei perioade: bustul lui Gheorghe Doja din Sf.- Gheorghe (1958, piatră, 130 cm), basorelieful de pe faţada casei de cultură din Covasna; Cultura populară (1959-1960, ghips, 60x1100 cm), monumentul funerar al Evei Ajtay în cimitirul reformat din Tg.Mureş (1961, marmură, 150x80x75 cm) precum şi Fata cu arc, sculptură în apropierea Complexului Comercial Universitar Tg-Mureş (1967, bronz, 350 cm).
• În urma emoţiilor prilejuite de turnarea Fetei cu arc suferă un atac de cord la vârsta de 38 de ani, din care cauză i se interzice, pentru o perioadă îndelungată, efortul fizic ce necesită sculptura.
• Anii convalescenţei, şi refacerii pot fi consideraţi cea de-a doua perioadă de creaţie (1968-1973), căci acum, nu doar sub constrângerea stării sale de sănătate, dar şi datorită unui interes anterior, continuu şi sincer, se îndreaptă din nou spre pictură.
• La început tonul coloristic şi atmosfera picturilor sale sunt umbrite de evenimentul tragic şi neaşteptat. Aceste tablouri se inspiră pe de o parte din frumuseţea plaiurilor natale, pe de altă parte din amintirile peisajelor urbane văzute cu ocazia călătoriilor în Europa. Însă, concomotent cu atenuarea lentă a stării sale depresive, structura sumbră de gratii a picturilor începe să dispară, şi doar prin accentuarea rolului structural al culorilor intră în rândul reprezentanţilor de seamă ai picturii târgumureşene din anii ‘70. Spre sfârşitul acestei perioade face rost de un aparat electronic de şlefuire şi modelare, cu ajutorul căruia poate să se întoarcă treptat la sculptură.
• Începutul celei de-treia perioade de creaţie (1973-1976) poate fi marcat de noua sa sculptură în spaţiu, ridicat în Piaţa Teatrului în 1974. Operă nonfigurativă, Compoziţia în spaţiu (1974, bronz, 170x500x67 cm) prin limbajul său abstract, prin ritmul plin de vitalitate al formelor negative şi pozitive, ar fi putut crea o nouă orientare în sculptură în spaţiu public dacă ar fi avut continuare. Pentru creşterea autorităţii sale artistice este revelator faptul că în 1973 este ales în conducerea filialei târgumureşene a Uniunii Artiştilor Plastici din România, şi în acelaşi an este reprezentantul judeţului Mureş la Conferinţa Naţională a Uniunii Artiştilor Plastici la Bucureşti. În vara anului 1975 petrece o perioadă mai lungă în tabăra de creaţie “Prietenia” de la Lazărea, dintre operele sale de aici fiind remarcabil prin semnele monumentalităţii interne şi externe blocul de piatră de 150x265x100 cm, Madonna de la Lazărea (sau Sfinxul).
• În 1975 căştigă concursul anunţat pentru monumentul dedicat adunărilor naţionale secuieşti de la Lutiţa şi revoluţiei din 1848. Macheta prezentată pentru concurs sintetizează într-o unitate calitativ nouă rezultatele obţinute de el până atunci în domeniul creaţiei figurative şi nonfigurative. Organismul său sensibil nu a putut suporta presiunea politică menită să falsifice soluţia artistică onestă şi de înalt nivel:ajunge în spital cu un nou atac de cord, şi la 18 iunie 1976 se stinge din viaţă.
• Expoziţia memorială din 1998 oferă prima dată posibilitatea unei imagini în ansamblu a operei multilaterale a lui Béla Kulcsár, dispărut în vârsta de numai 47 de ani, în plenitudinea forţelor sale creatoare.